SOCAR AZERBAIJAN

Amploarea mondială a companiei Petroliere de Stat a Republicii Azerbaijan


SOCAR – The State Oil Company of Azerbaijan Republic este o companie petrolieră și de gaze naturale deținută de statul Azerbaijan, considerată a fi una dintre cele mai mari companii petroliere din lume. 

Compania produce petrol și gaze naturale, operează cele două rafinării de petrol ale țării și se ocupă de funcționarea conductelor de petrol și gaze în întreaga țară.

 

Misiunea națională a SOCAR este aceea de a asigura securitatea energetică a Republicii Azerbaijan, de a fi aproape de toți consumatorii și de a sprijini evoluţia potenţialului ştiinţific, tehnic, economic şi educaţional al Republicii, prin utilizarea de tehnologii avansate şi ecologice.


Misiunea internațională a SOCAR este poziţionarea strategică în cadrul proiectelor care asigură securitatea mondială prin diversificarea surselor de energie.


Viziunea SOCAR este aceea de a deveni o companie energetică integrată, de amploare intrenațională, având ca bază experienţa avansată în eficienţa operaţională şi dedicația pentru responsabilitate socială şi de mediu.

 

SOCAR și investițiile internaționale

În plan internaţional, compania SOCAR deţine 100 de staţii de distribuţie a gazelor naturale în Georgia, combinatul petrochimic Petkim din Turcia, o investiţie de aproximativ 2 miliarde de dolari, precum şi 170 de staţii de distribuţie carburanţi în Elveţia, achiziţionate, împreună cu depozitele aferente, de la subsidiara elveţiană a Exxon Mobil.

În prezent, compania este implicată în construcţia rafinăriei STAR din Turcia, o investiţie de circa 5 miliarde dolari.

Anul acesta, SOCAR a plasat prima sa emisiune de Eurobonduri la bursa londoneză. Compania deţine petrolul cu cea mai bună calitate BRENT, care se tranzacţionează la bursa din Londra.

SOCAR supervizează consorțiile internaționale, care dezvoltă proiecte petroliere și de gaz natural noi înAzerbaijan. Asocierile în participaţiune (inclusiv cele din Georgia şi Turcia), consorţiile şi companiile operatoare cu participarea SOCAR, desfăşoară afaceri în diferite domenii ale industriei petrolului.

Compania SOCAR  este partener strategic în două proiecte trans-regionale, care conectează Europa de resursele de petrol şi gaze din Caucaz (conducta petrolieră Baku-Tbilisi-Ceyhan – BTC şi gazoductul South Caucasus Pipeline - SCP).



Rolul Azerbaijanului în harta securităţii energetice a Europei

 

2013 a favorizat semnarea celui de-al doilea “Contract al Secolului”


Consorţiul Shah Deniz a hotărât crearea unui nou Coridor Sudic de livrare a gazelor din exploatarea gigant Shah Deniz din Marea Caspică către Europa. Mai mult de 16 miliarde de mc de gaze naturale vor fi transportate anual de-a lungul a 3500 de km pentru a alimenta cu energie milioane de consumatori din Georgia, Turcia, Grecia, Bulgaria şi Italia. În acelaşi timp, această decizie demarează planurile de expansiune a Gazoductului Caucazului de Sud (SCP) prin Azerbaijan și Georgia, construcția Gazoductului Trans-Anatolian (TANAP) în Turcia și a Gazoductului Trans-Adriatic (TAP) prin Grecia și Albania, până în Italia.

 

Decizia semnată la finalul anului trecut va deveni un reper istoric în sectorul energetic pentru că aceasta va reconfigura harta energetică europeană. Consorţiul Shah Deniz este format din companiile petroliere: BP operatorul ( 28,8% ) , SOCAR ( 16,7%) , Statoil ( 15,5 % ) , Total ( 10%) , Lukoil ( 10% ) , NICO ( 10%) si TPAO ( 9% ) .

 



Gazoductul South Caucasus Pipeline – SCP


South Caucasus Pipeline (SCP) este o conductă care transportă gazul din Shah-Deniz în Turcia. Aceasta urmează ruta Baku-Tbilisi-Ceyhan (BTC) pentru a transporta țițeiul brut prin Azerbaijan și Georgia spre Turcia, unde se cuplează la sistemul de distribuție al gazului din Turcia, în orașul Erzurum. Construcția SCP a început în 2004 și a fost finalizată în 2006. Lungimea gazoductului este de 692 km și poate transporta până la 7 miliarde de metri cubi de gaz.  Extinderea South Caucasus Pipeline este parte integrantă a proiectului va tripla volumul de gaz exportat la peste 20 de miliarde de metri cubi anual.

 

 

 

TANAP ruta gazelor azere pe sectorul turcesc


Proiectul TANAP a luat naştere după încheierea unui parteneriat între Azerbaidjan şi Turcia care presupune construirea unei conducte alternative de transport pe sectorul turcesc. Conducta TANAP se va întinde din Azerbaijan până la graniţa Turciei cu Bulgaria. Capacitatea sa iniţială va fi de 16 miliarde de metri cubi pe an: 6 miliarde de metri cubi pentru Turcia si 10 miliarde de metri cubi pentru restul Europei. Proiectul este conceput pentru a ajunge treptat la o capacitate de 30 de  miliarde de metri cubi şi apoi de 60 miliarde de metri cubi.

 

 

 

TAP şi calea gazelor spre Europa


SOCAR a decis la jumatatea anului 2013 implicarea companiei în construcţia gazoductului Trans-Adriatica. Gazoductul va deschide coridorul sudic pentru conectarea Republicii Azerbaijan şi a altor producători de gaze din Marea Caspică cu Europa, şi va consolida securitatea energetică a Europei prin diversificarea surselor de alimentare.

Proiectul TAP presupune transportul a 10 miliarde metri cubi de gaz  pe an de-a lungul unui traseu de 800 km, cu începere de la Komotini, în apropiere de graniţa greco-turcă, trecând prin Grecia şi Albania şi terminându-se la San Foca în Italia.

 

 

 

AGRI interconectorul Azerbaijan-Georgia-România


Proiectul AGRI, vizează de asemenea diversificarea surselor de aprovizionare cu energie a Uniunii Europene și presupune transportul gazelor naturale azere în România şi în Europa Centrală. AGRI presupune livrarea gazelor naturale azere pe ruta Baku (Azerbaijan) – Kulevi (Georgia) – Constanța (România). Capacitatea de interconectare este prevăzută la 7 miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an, din care 2 miliarde de metri cubi, vor fi consumate în România.

 



Conducta Baku-Tbilisi- Ceyhan – BTC


Un proiect de 3,2 miliarde de USD cu o capacitate de 1 milion de barili pe zi - este prima legătură petrolieră directă dintre Marea Caspică şi Mediterană. Conducta are o importanţă economică, geografică şi strategică considerabilă datorită potenţialului acesteia de a reduce dependenţa Occidentului de petrolul din Orientul Mijlociu. Acordul privind construcţia unei conducte între Baku şi Ceyhan a fost semnat iniţial în 1992, iar construcţia a început în 2002. Majoritatea exporturilor de petrol de la Marea Caspică erau transportate anterior prin conducte ruseşti, fapt care sporea adesea congestia din Strâmtoarea Bosfor.