Petrolul din Azerbaidjan a fost descris în mod repetat în lucrările savanților și călătorilor medievali ca o mare sursă de venituri. Dar la acea vreme petrolul era folosit doar în calitate de combustibil de uz casnic, în scopuri medicinale și militare.
- După cum a scris călătorul Marco Polo în secolul al XIV-lea, oamenii din această regiune foloseau petrolul în scopuri de tratament, precum și pentru export în țările adiacente.
- Inscripțiile de pe o piatră găsită recent într-o fântână din Balakhany, spun că fântâna a fost forată de maistrul Allahyar Mammad Nuroghlu în 1594.
Anii 1800
1847
Un punct de cotitură în producția de petrol a fost atins în secolul al XIX-lea, iar în 1847 au fost forate primele puțuri de petrol (prin aplicarea metodelor mecanice) la Bibiheybat și apoi la Balakhany cu ajutorul tehnologiei moderne.
1859
Prima rafinărie (instalație) de petrol a fost construită în orașul Baku. Rafinăria producea în principal ulei alb.
1876
A fost aplicată pentru prima dată o pompă de puț adânc. Acest eveniment a precedat aplicarea echipamentelor similare în SUA, mai târziu cu 15 ani.
1877
Frații Nobel au fondat o companie de producție și procesare a petrolului la Baku. Activele fraților includ o serie de câmpuri petroliere, rafinării de petrol, primul petrolier din lume din Marea Caspică, numeroase barje, căi ferate, hoteluri și multe altele.
1878
Construcția căii ferate care leagă câmpurile petroliere cu rafinăriile a fost începută cu finanțarea firmei „Frații Nobel” și finalizată în aprilie 1879.
Anii 1900
1907
În ceea ce privește volumul absolut de petrol extras, industria petrolieră de la Baku s-a clasat pe primul loc în lume cu o producţie de 11,5 milioane de tone pe an, comparativ cu SUA, care producea 9,1 milioane de tone pe an), astfel cele 11 milioane de tone de țiței reprezentau 51,5% din producția mondială de petrol.
La acea vreme a fost construită cea mai lungă conductă de petrol principală din lume, Baku-Batumi.
1930
Pentru prima dată, la Baku a fost implementată înregistrarea electrică și măsurarea gradului de înclinare în foraj și au fost introduse dispozitive de măsurare a înclinației de foraj.
1941
71,4% din totalul petrolului sovietic (URSS) a fost produs de Azerbaidjan (23,5 milioane de tone de petrol). Această producție a garantat victoria Uniunii Sovietice în al Doilea Război Mondial și a făcut din petrol un factor extrem de important în economia națională.
1949
Azerbaidjan a fost, de asemenea, primul producător de petrol off-shore din lume. La 7 noiembrie 1949, Azerbaidjanul și Marea Caspică au devenit cunoscute în întreaga lume odată cu descoperirea câmpului Neft Dashlari („Roci petroliere”) la 40 km în larg și la 90 km de Baku.
1970-1980
La sfârșitul anilor 1970 și începutul anilor 1980, câmpurile Azeri, Chirag, Kapaz și Gunashli au fost descoperite în apă la 80 până la 350 de metri adâncime.
Gunashli produce în prezent mai mult de 60% din petrolul SOCAR.Miliardul de tonă de petrol a fost produsă în Azerbaidjan.
1992
Prin Decretul Președintelui Republicii Azerbaidjan din 13 septembrie 1992, toate unitățile de producție, întreprinderile și organizațiile de cercetare științifică din industria petrolului și gazelor, inclusiv întreaga infrastructură a fostului Minister al Petrolului și Gazelor au fost fuzionate într-o singură structură - Compania petrolieră de stat a Republicii Azerbaidjan, înființată cu obiectivul de a gestiona resursele petroliere azere în cel mai eficient mod și de a oferi valoare cu aceste resurse.
1994
La 20 septembrie a fost semnat Acordul de dezvoltare comună și partajarea producției pentru câmpul Azeri, Chirag și Gunashli (deepwater). Mai târziu, acest acord a devenit cunoscut sub numele de „Contractul secolului” datorită importanței sale. Acordul a fost semnat de 11 companii petroliere din 8 țări. Acest contract cu companii petroliere din principalele țări din lume a fost un semn al înțelepciunii și curajul politic din partea liderului Azerbaidjanului Heydar Aliyev. Contractul a sporit încrederea țărilor lumii în Azerbaidjan și a încurajat companiile petroliere să vină aici. Așa și-a deschis porțile pentru investițiile străine. Până acum, SOCAR și companiile petroliere străine au semnat 32 de acorduri de partajare a producției.
1996
La 4 iunie, BP, Statoil, LUKAgip, Elf Aquitaine (Franța) (actualul TOTAL), OIEC (İran) (actualul NICO), TPAO și SOCAR au semnat la Baku un acord de dezvoltare comună pentru zăcământul de gaze condensate Shahdeniz.
1997
Conducta de export nordică Baku-Novorossiysk a fost pusă în funcțiune.
1999
Conducta de export de vest Baku-Supsa a fost pusă în funcțiune.
Anii 2000
2001
Aniversarea semnării „Contractului secolului” - 20 septembrie - este acum sărbătorită anual ca Ziua Petrolierului din Azerbaidjan.
2006
Pe 28 mai, primul petrol a ajuns în portul Ceyhan prin conducta principală de export Baku-Tbilisi-Ceyhan. Pe 13 iulie, în portul Ceyhan a avut loc ceremonia oficială de deschidere a conductei.
2007
A fost pusă în funcțiune „Gazoductul din Caucazia de Sud” Baku-Tbilisi-Erzurum. Prima dată a fost exportat gaz din Azerbaidjan. SOCAR deschide prima reprezentanță în România.
2008
Înființarea SOCAR Trading S.A. în Elveția, la Geneva, pentru a comercializa „Azeri Light Oil “și pentru a crește competitivitatea generală pe piețele mondiale. SOCAR desfășoară comerț cu petrol și produse petroliere cu SOCAR Trading care are sediul în Elveția și prin birourile sale de reprezentanțe din 8 țări. După ce a făcut un pas uriaș în Turcia ca țară soră și partener strategic, SOCAR a achiziționat PETKIM și și-a accelerat operațiunile în țară cu obiectivul de a face din PETKIM unul dintre cele mai mari centre de producție din Europa. Aceste investiții includ câteva proiecte gigantice precum: Rafinăria STAR cu o capacitate de 11 milioane de tone, Terminalul de containere PETLIM, cu o capacitate de pornire de 1,5 milioane TEU, centrale electrice cu o capacitate de 1500 MW și instalații de stocare a gazelor lichide.
2009-2011
SOCAR a construit un lanț de distribuție a combustibilului compus din 47 benzinării din Ucraina, o oprire importantă în ceea ce privește regiunile europene și balcanice.În plus, SOCAR a investit în operațiuni de distribuție de petrol, securitate, gaze și combustibil în Georgia. Avand 112 statii de alimentare in aceasta tara, compania opereaza sub marca SOCAR.SOCAR a achiziționat, de asemenea, marca de distribuție a combustibilului ESSO (Exxon Mobil), care operează într-o rețea largă de distribuție în Elveția.Intrarea SOCAR pe piața petrolieră din România, deschiderea primelor 13 benzinării sub brandul SOCAR.
2017
Două miliarde de tone de producție de petrol a fost produsă în Azerbaijan.
2018
Rafinăria STAR a fost inaugurată în cadrul unei ceremonii internaționale. Aceasta a fost realizată cu o valoare a investiției de 6,3 miliarde de dolari de către SOCAR, cel mai mare investitor străin direct al Turciei.TANAP - Drumul Mătăsii pentru energie - a fost deschis într-o ceremonie desfășurată la Eskişehir cu participarea președinților celor două state.SOCAR Turcia a câștigat licitația pentru nouă benzinării din Aeroportul Istanbul.Proiectul Southern Gas Corridor este deschis oficial la Baku.
2020
Gazoductul Trans-Adriatic (TAP), ultimul segment al Coridorului de Gaze Sud, a început să transporte gaz comercial din Azerbaidjan.